Esenţa voluntariatului 1


JCIÎn anul 2007 terminasem facultatea de 3 ani şi îmi era dor de interacţiunea socială din anii studenţiei. Nici în viaţa profesională situaţia nu era mai roz. În 2007 firma mea Soft Mentor exista deja de 4 ani. Şi chiar dacă într-o firmă mică faci o mulţime de activităţi, de la dat cu mop-ul până la negocieri cu clienţii, în realitate interacţiunile de calitate se reduceau la contactul cu echipa firmei formată din cei 6 oameni. În rest, ziua de lucru se umplea în mare cu activităţi de tipul programare software, suport tehnic şi vânzări.

Aşa că am decis să mă înscriu în JCI Bucureşti. În toamna lui 2007 am devenit membru şi am dat peste nişte oameni foarte serioşi, care făceau proiecte interesante. Îmi amintesc că m-a impresionat conferinţa internaţională la care participase şi primul ministru în calitate de speaker (îi zicea Danube Conference), sau actele de caritate în parteneriat cu Crucea Roşie. De exemplu, în perioada inundaţiilor masive din România, JCI Bucureşti avea montat un cort în Piaţa Romană unde colectau donaţii pentru sinistraţi. Ulterior am aflat că JCI colaborează cu ONU de 50 de ani şi că JCI este singura organizaţie care are permisiunea ONU de a folosi globul pământesc în propria siglă (globul aşa cum îl ştiţi este marcă înregistrată a Organizaţiei Naţiunilor Unite).

Din momentul în care am devenit membru JCI şi până în prezent au trecut 3 ani şi jumătate, iar zilele mele de lucru nu au mai fost la fel. Pe lângă activităţile din firma mea, am ajuns să fac o mulţime de alte lucruri la care nu m-aş fi gândit niciodată, cum ar fi: fund raising (căutare de sponsorizări pentru proiectele JCI), am făcut parte din echipa de fotbal JCI, am făcut project management, am livrat şi am primit training-uri, am făcut studii de piaţă, comunicate de presă, am alcătuit Regulamentul de Ordine Internă JCI Bucureşti, am motivat oameni şi am fost motivat la rândul meu şi … exemplele pot continua.

Mai mult, în 2009 am ajuns să fac parte din board-ul JCI Bucureşti în calitate de Vicepreşedinte pe Proiecte, iar în începând cu 2010 sunt Secretar General la JCI Bucureşti. Tot în 2010 am fost ales Vicepreşedinte pe Dezvoltare de Business în board-ul naţional JCI România, unde responsabilitatea mea este să încurajez şi să facilitez afacerile între membrii JCI din toată România. Anul viitor voi candida pentru postul de Preşedinte JCI Bucureşti, mandat în care voi pune accentul atât pe promovarea spiritului antreprenorial, cât şi pe proiecte şi training-uri de dezvoltare personală, care să-i facă pe membri mai buni în diversele domenii de interes propriu.

E adevărat că acest flux nou de responsabilităţi mi-a redus mult timpul liber. Adeseori chiar sunt întrebat de cei apropiaţi dacă nu sunt plătit pentru ceea ce fac. Răspunsul meu pentru ei însă este invariabil acelaşi: nu, nu sunt plătit pentru aceste activităţi. În JCI eu dau din timpul meu, muncesc şi în schimb capăt experienţă şi feedback; împărtăşesc din experienţa mea şi primesc experienţa, colaborarea şi ajutorul altora; iar rezultatele şi beneficiile nu pot fi văzute privind înainte, ci doar înapoi şi văzând în ce moduri miraculoase s-au legat lucrurile.

Şi în final, care este esenţa voluntariatului? Aş formula-o simplu în cuvintele lui Steinhardt: „dăruind vei dobândi”.

Articol preluat de pe blog-ul www.mariusvetrici.com


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

One thought on “Esenţa voluntariatului